– Marius ILINCARU
jurnalist
Începutul de an a adus modificări importante la legislaţia privind achiziţiile publice, modificări care transformă licitaţiile într-o mascaradă de adormit vigilenţa opiniei publice. Este vorba de o deja celebră în instituţiile publice „instrucțiune nr. 2 din 21 decembrie 2018, privind ajustarea preţului contractului de achiziţie publică/sectorială” emisă de Agenţia Naţională pentru Achiziţii Publice (ANAP), structură aflată în subordinea Ministerului Finanţelor Publice.
Această instrucţiune aruncă în aer pur şi simplu ideea de licitaţie, deoarece ea prevede actualizarea contractelor cu sume uriaşe, de peste 50% la capitolul manoperă din cauza exploziei salariului minim pe economie în construcţii, dar şi creşteri importante la celelalte capitole de cheltuieli, motivate de scumpirile la carburanţi şi diferitele materii prime. E drept că acolo este prevăzută o formulă de calcul, în care ar trebui introduşi nişte indici de creştere oficiali, luaţi de la Statistică, dar la cât de inventivi suntem noi, românii, în special la astfel de şmenuri, nu mai cred că are nimeni vreo îndoială că nu vor fi actualizări mascate în interesul „clienţilor de partid”, oricare ar fi acesta. Acum toată lumea beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, dar sunt convins că în viitorul apropiat vom vedea că nu sunt toţi tocmai atât de „nevinovaţi”. Sau poate, cine ştie, guvernanţii şi-au luat toate măsurile de precauţie mătrăşind-o pe Kövesi din DNA şi rupând cu brutalitate colţii instituţiei de care se temeau toţi din administraţia publică în momentul în care încercau să mânărească vreo licitaţie publică.
Aşa cum spun şi specialiştii din domeniul achiziţiilor publice, „Instrucţiunea 2” deschide Cutia Pandorei şi nu cred că va trece mult timp până când vom vedea suplimentări suspecte la diferite contracte. E clar că asta s-a vrut, o eliminare de fapt a principiului de licitaţie. Nimeni nu o să-i mai oprească pe „ofertanţi” să vină cu preţuri subevaluate, tocmai pentru a câştiga, şi apoi să ceară actualizare. Prin această modificare e afectată chiar esenţa licitaţiei. În aceste condiţii, nici măcar nu ar mai trebui să se mai ţină licitaţiile, lucrările să fie încredinţate direct de la sediul partidului aflat la putere la nivel naţional, judeţean, municipal sau comunal. De ce să mai pierdem timp cu tot felul de avize birocratice de pe la ANAP sau alte instituţii? De ce să stăm luni întregi pentru depunerea unor oferte, pentru evaluarea lor, pentru rezolvarea eventualelor contestaţii? Le dăm direct celor agreaţi de partid şi măcar câştigăm timp.
Nu, nu e în regulă deloc ceea ce se întâmplă. Uşor, uşor renunţăm la aproape tot ceea ce ţine de democraţie şi ne transformăm într-o autocraţie. Renunţăm cu prea multă uşurinţă la cele mai elementare principii democratice şi o facem în interesul unor găşti din jurul clasei politice şi în defavoarea celor mulţi, de la care se colectează atât de greu banii la buget, dar care sunt atât de uşor risipiţi de către autorităţi.
În ultimii ani, legislaţia achiziţiilor s-a schimbat continuu şi a devenit atât de stufoasă şi generatoare de atâtea situaţii anormale, încât nu poţi să nu te întrebi, dacă tot s-a vrut o intrare în normalitate, de ce nu s-au tradus şi conturat într-un cadru legislativ naţional directivele Uniunii Europene în domeniu? Sau de ce nu s-a luat o lege a achiziţiilor care funcţionează bine într-un stat democratic şi nu s-a implementat aşa cum e ea, fără nicio modificare, la noi?
Ştiu, se vor găsi ‘nşpe mii de argumente, dar, sincer, ceea ce se întâmplă acum numai concurenţă reală şi liberă pe piaţă nu e. Cât despre licitaţii… „Fost-ai lele cât ai fost, dar te-ai dus …. în jos!”
