Seara dedicată lui Mihai Eminescu s-a încheiat cu un concert de mare clasă susţinut de violoncelistul clujean Adrian Naidin. Îmbinând jazz-ul cu blues-ul, folclorul românesc şi muzica clasică, Adrian Naidin i-a cucerit rapid cei aproximativ 300 de spectatori care au rămas în Sala Casei Tineretului după decernarea Premiului „Mihai Eminescu” pentru a asista la concertul lui.
Adrian Naidin şi-a început recitalul cu o lucrare a lui Ion Voicu, după care „a exemplificat” cum văd iubirea Bach, el şi Nichita Stănescu, poate al doilea mare poet după Mihai Eminescu.
Un moment a parte al spectacolului s-a produs când a recitat acompaniat la violoncel şi împreună cu întreaga sală poezia lui Nichita „Eu nu mă spăl de poporul meu”. A continuat apoi tot cu Nichita Stănescu, mai exact cu o compoziţie proprie pe versurile „Cântec de scos apa din urechi”.
Din spectacolul marelui violoncelist nu au lipsit poeziile lui Eminescu, „Şi dacă…” şi „Peste vârfuri” fiind două exemple în acest sens.
Publicul a aplaudat impresionat şi „Omagiul lui Paganini”, dar şi incursiunea pe care a făcut-o în rock-ul şi folclorul românesc prin intermediul lucrările „Strunga” (Phoenix), „Of, ce dor, ce chin, ce jale” (Tudor Gheorghe) sau a unei doine din Ardeal, „Cine n-are dor pa vale”, cântată pe ritmuri de blues.
Finalul concertului a fost unul apoteotic, după o melodie din repertoriul mexican, Adrian Naidin a interpretat cea mai cunoscută canţonetă, „O sole mio”. A cântat e impropriu spus, pentru că după primul refren, voit sau nu, artistul a uitat versurile şi a cerut ajutorul publicul, ducând împreună melodia până la capăt şi culegând la final ropote de aplauze timp de câteva minute bune.