Virgil COSMA
jurnalist
Festivismele preluării președinției CE, transformate de înșiși actorii lor principali în formalități aproape ridicole, s-au încheiat. După ce am trecut cu brio examenul de incapacitate organizatorică, afișându-ne în lojele principale cu impostori, infractori și beizadele în timp ce elita intelectuală a țării manifesta afară în ninsoare, ne-am aburcat pe mușuroi aidoma găinilor, gata să-l scurmăm fără să avem habar ce este dedesubt.
România preia conducerea Europei într-unul din anii hotărâtori ai Uniunii, prin prisma unor dosare extrem de dificile: gestionarea Brexit-ului, negocierea bugetului 2021-2027, alegerile pentru Parlamentul European (PE) și summitul Consiliului European de la Sibiu. Lor li se adaugă tensiuni crescânde, înghețate o vreme și redeșteptate tocmai de slăbiciunile blocului continental.
La granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord au reapărut steagurile IRA, iar scoțienii își aduc brusc aminte de toate bătăliile pe care le-au purtat cu englezii. Italia și Austria anunță reînființarea unei „Axe” pe baze naționaliste. În Polonia, cea care l-a dat pe sanctificatul Ioan Paul al II-lea, primarul Gdansk-ului a fost ucis pe o scenă, din motive politice. În Ungaria cresc tensiunile sociale, cu manifestări stradale zilnice, iar Cehia este martora unei campanii nemaivăzute – țara s-a umplut cu panouri uriașe pe care scrie „mi-e rușine cu premierul meu”.
Dincolo de Dunăre, butoiul cu pulbere din Balcani mocnește din nou. Kosovo respinge schimbul teritorial propus de Serbia și vrea să-și facă armată. Enclava autonomă Srpska, din interiorul Bosniei-Herțegovina, sărbătorește cu mare fast înființarea republicii, în prezența unor oficialități sârbești, sfidând toate înțelegerile din zonă. Croații își părăsesc țara cu sutele de mii, iar Slovenia găfâie la limita infarctului. Toată zona miroase din nou a praf de pușcă.
Franța minte cu nerușinare, ascunzând inabil depășirea deficitului de 3% din PIB admis de tratatele UE, în timp ce se războiește în stradă cu o mișcare incertă ideologic, dar deosebit de violentă. Nemții sunt amenințați de americani cu sancțiuni economice (cine-și putea imagina așa ceva cu numai câțiva ani în urmă?!?) dacă vor participa la construirea conductei de gaz rusești prin teritoriile din Nord, iar Trump le transmite turcilor (parteneri privilegiați ai UE și SUA) că-i va distruge economic dacă mai atacă taberele kurzilor din Siria și Irak. Iranul își freacă palmele de bucurie, Israelul se prinde cu mâinile de cap, iar Dăncilă, Dragnea & comp habar nu au pe unde sunt teritoriile astea și nici ce-i cu sancțiunile. Ei au rămas la nivelul de „săr’mâna, să trăiți, știți, avem și noi un șmen cu niște corvete și ceva avioane uzate, dacă se poate să ne lăsați în pace”. Și se așteaptă să fie luați în serios.
Gogomănia istorică a premierului român („România a devastat state puternice, ca Franța și Germania”, în loc de devansat, care, oricum, tot gogomănie era) se poate dovedi o premoniție de cel mai rău augur pentru starea continentului. Nu m-ar mira ca guvernul de la București să ceară Europei dezincriminarea abuzului în serviciu și a traficului de influență, eliberarea tuturor celor acuzați de fapte de corupție și desființarea OLAF. Cum faptele de corupție se petrec în relația cu bugetele și contractele statale, în speță cu fondurile UE, ele implică obligatoriu oameni politici sau numiți pe criterii politice. De aici până la a demonstra că OLAF este poliție politică nu mai este decât un pas, pe care oamenii lui Dragnea l-ar face fără să realizeze ridicolul.
Presa europeană a salutat președinția noastră: „Guvernul corupților prezidează Consiliul UE“. Hazliu, cuvântul cheie al președinției românești este „coeziune”. Cred să referă la convertirea prăfuiților alora de la Bruxelles, care nu vor să înțeleagă neam cum se face banul și vacanța în Maldive fără să trebuiască să suporți și consecințele. În fapt, Dăncilă o fi făcut iar una dintre celebrele ei confuzii aliterate și iliterate, o fi vrut să spună coliziune, ceea ce este cu mult mai aproape de adevăr. Iohannis a contestat la CCR Statutul polițistului, înșiși polițiștii amenință cu greva. Tudorel insistă cu dărâmarea justiției, ca și cu refuzata Adina Florea la șefia DNA. De unde interimara Anca Jurma, sătulă de presiuni, s-a retras. Jurma scapă turma, redutele DNA cad una după alta în mâinile celor interesați. Buget pe anul în curs (!?!) nu avem, toate instituțiile funcționează pe sistem de avarie, dar avem peste 10.000 de deținuți eliberați, dintre care aproape 200 au recidivat (inclusiv crimă) îndată ce au revenit în societate.
Circula un banc la intrarea noastră în UE: imperiul roman s-a prăbușit după cucerirea Daciei, la fel au pățit turcii, austriecii, nemții și rușii; concluzia era „mă, ăștia nu știu cu cine s-au pus”. „Ce este viitorul? Trecutul cel întors” scria cu peste un secol în urmă marele sărbătorit de ieri. Sentințele sale politice, valabile și astăzi îl situează pe un piedestal intangibil. Măcar cu atât ne putem mândri.
