Marius ILINCARU
editor
Educaţia copiilor a devenit cel mai nou câmp de luptă al politicienilor, care demonstrează că nu mai au nimic „sfânt” în ei.
Apropierea alegerilor pentru Parlamentul European şi cele prezidenţiale i-a determinat pe politicieni să abordeze populist orice temă ar putea să le aducă voturi. Astfel, la sfârşitul anului trecut, în Parlament a fost modificată legea învăţământului fără a se face un minim studiu de impact asupra copiilor sau a sistemului educaţional. Singurul articol modificat viza reducerea numărului de ore săptămânal la 20 pentru învăţământul primar, 25 pentru gimnaziu şi 30 pentru liceu. Un demers binevenit, dar incomplet, pentru că această reducere de ore nu era corelată şi cu o reducere semnificativă a programei şcolare, care generaţie de generaţie devine tot mai stufoasă şi mai grea. Un simplu exemplu, la clasa a II-a, a ajuns să se înveţe „înmulţirea numerelor naturale în concentrul 0-1.000”. E mult, e mult prea mult pentru un copil de opt-nouă ani. Pe lângă acestea, copiii sunt obligaţi să rezolve şi ecuaţii cu o necunoscută şi chiar două. Chiar dacă metodele de rezolvare sunt aritmetice şi nu algebrice, parcă e totuşi exagerat. Noi, părinţii, făceam aceste exerciţii în gimnaziu şi nicidecum în clasa a II-a. Ştiu, veţi spune că am evoluat ca societate, dar haideţi să fim realişti că toate aceste schimbări sunt făcute doar în interesul sistemului, nu şi al copilului. Sunt făcute să nu supere sindicatele, care sunt o masă importantă de manevră în an electoral.
Acum, preşedintele a contestat modificarea la Curtea Constituţională. Nu e ceva nou, pentru că el contestă orice şi nu lipseşte mult să conteste şi prognoza meteo.
Gestul preşedintelui a fost repede taxat de Ecaterina Andronescu, actualul ministru al Educaţiei şi cea care, pe când era în Guvernul Ponta, de fapt a dat startul acum vreo şase ani la creşterea numărului de ore. Tot ea, acum vreo două săptămâni, lansa ideea ca „elevii, începând de la clasa a III-a, cei care pierd ritmul cu cei care păstrează ritmul cu programa şcolară, vor avea, probabil, două-trei ore suplimentare la clasa pentru recuperare…” „Va trebui să începem acest lucru chiar din semestrul II, din ianuarie, din februarie. Este o măsură de urgenţă pentru că trebuie să corectăm aceste lucruri”, spunea Andronescu.
Acum şase ani, Ecaterina Andronescu dădea liber la majorarea artificială a numărului de ore pentru copii, în luna mai anul trecut semna iniţiativa legislativă de limitare a numărului de ore, revenind în mare la prevederile din Legea Funeriu, pe care tot ea le-a modificat, în decembrie anul trecut anunţa creşterea numărului de ore cu două-trei pe săptămână pentru elevi, începând cu cei din clasa a III-a, iar acum se ia de Iohannis că a contestat reducerea numărului de ore la Curtea Constituţională! Cine naiba să o mai înţeleagă? Probabil că nici ea nu se înţelege atunci când se uită în oglindă. Dar e firesc, pentru că la mulţi, la vârsta de 70 de ani, apar, natural, şi astfel de momente de rătăcire. Problema e că astfel de persoane nu au ce să caute în guvern şi să decidă viitorul copiilor noştri!
Acum, să nu credeţi că preşedintele Iohannis e dezinteresat în acest scandal. Nu, nici pe departe. Cu intenţia declarată de a câştiga un nou mandat la Cotroceni, Iohannis a lansat şi el, vezi doamne, în dezbatere publică un proiect de reformă a învăţământului românesc, „România Educată”. Nici acesta nu este cu nimic mai bun, fiind aspru criticat de specialiştii din domeniul educaţional, care afirmă cu subiect şi predicat că „arhitectura proiectului este greşită” şi că „nu poţi polei ceva ce are fundaţie strâmbă, că oricum va arăta prost şi se va prăbuşi”.
Asta este de fapt şi concluzia: dacă nu vom modifica structural sistemul educaţional, nu vom avea nici un viitor şi totul se va prăbuşi. Dar asta ar trebui să o înţeleagă politicienii şi să nu transforme educaţia într-un teren de luptă politică.
